kontessa citeaza

Noaptea aceasta-i atât de rece
Încât m-a ucis!
Întunericul m-a cuprins
Ca într-un mormânt.
Îmi vine să strig!
Mi-e dor de fiecare om care trece,
Mi-e dor de fiecare cuvânt.

Chiar şi un simplu vis
M-ar putea salva,

Dar visu-i fără aripi,
Şi-i greu…
De ce mă pedepseşte Dumnezeu?
Cu ce-am greşit?
Eu doar te-am aşteptat.
Nu ştiu…

Poate că şi fericirea
E, totuşi, un păcat.

SINCERITATE   Oare am nevoie de asa ceva? La ce-mi foloseste? De unde o cumpar? Cu cat o dai? E necesitate sau lux? Cand trebuie sa fiu sincera si cand trebuie sa ma ascund? Cand scriu, sunt sincera? Sa ma folosesc de oameni sa ajung sus sau sa stau unde mi-e locul? Scriu ca sa manipulez, ca sa ma descarc sau folosesc scrisul pentru comunicare? Autenticitate sau falsitate? Adevar sau minciuna? Sinceritate sau ipocrizie? Generozitate sau egoism? Frumusete sau uraciune? Afurisenie sau bunatate? Bucurie sau tristete? Lacrimi sau ras?

Barbatii, intre ei, si femeile, intre ele, raspund diferit la aceasta intrebare.
Multi barbati vor ca femeia de langa ei sa fie frumoasa. Apar apoi nuantarile – sa se ingrijeasca, sa se imbrace cu gust, sa fie o prezenta placuta.
Pentru unii dintre barbatii tineri, femeia este un trofeu. Ceva cu care defilezi pe strada ca sa rupi gura targului. Pentru acest gen de barbati, conteaza mai putin ca diva este beata si nu poate sa lege doua vorbe. Important e ca alti barbati sa intoarca privirile dupa femeia lor.

Pentru barbatii maturi, care au o anumita scara a valorilor, conteaza mai degraba ca femeia sa fie o persoana ingrijita – ca aspect, infatisare si prezenta – si sa fie o prezenta si o companie placuta. Prezenta placuta nu are a face neaparat cu frumusetea fizica. Felul de a fi, de a te imbraca, de a comunica si de a te prezenta celor din jur este o parte esentiala a „prezentei placute”.
Ideile femeilor despre ce vor barbatii difera si ele in functie de varsta si statut social.
Cele tinere sunt in mare masura echivalentul feminin al barbatilor tineri: El ma vrea frumoasa si vrea sa se mandreasca cu mine pe strada.
Cele mature – casatorite sau nu – se impart insa in doua mari categorii.

Prima categorie si totodata cea mai numeroasa (aici intra si femeile casatorite) este alcatuita din cele care cred ca barbatul are nevoie de o mancare buna, o camasa calcata si, ocazional, de sex. Intr-o anumita masura, aceste femei au dreptate. Exista barbati care vor asta si care se multumesc numai cu asta. Exista insa o problema atunci cand femeia crede ca are langa ea acest tip de barbat, iar el nu este de acest tip. El isi va dori si va astepta altceva de la ea, iar ea nu ii va oferi – pentru ca nu poate sau nu stie.

A doua categorie de femei, din pacate nu foarte populata, este categoria celor ce stiu ca barbatul de langa ele are nevoie, intai de toate, de un prieten si de tovaras de viata.
Prin tovaras de viata nu inteleg persoana alaturi de care iti petreci – in orice fel – viata, ci acea persoana cu care poti interactiona intr-un mod creativ si satisfacator pentru firea ta interioara. Altfel, poti petrece o viata intreaga alaturi de un „tovaras de viata” care, din motive de incompatibilitate si comunicare deficitara, ramane insa un strain pentru tine… si tu pentru el.

Femeia matura stie ca trebuie sa aiba si sa intretina o relatie sau o legatura cu barbatul de langa ea. O relatie bazata intai de toate pe o afinitate de idei, viziuni si scopuri in viata. O relatie bazata pe o prietenie sau tovarasie si pe sentimentul ca ei formeaza o echipa in raport cu restul lumii. O legatura in care cei doi cred si simt ca pot realiza ceva impreuna in viata.

Aceasta legatura intima nevazuta trebuie sa fie baza oricarei relatii. Relatiile sexuale dintre cei doi nu sunt decat prelungiri ale acestei legaturi intime, ele fiind cu adevarat satisfacatoare numai atunci cand provin sau izvorasc din comuniunea intima dintre cei doi. In caz contrar, daca relatiile sexuale sunt motivate sau provin doar din impulsurile sexuale naturale (atractie animalica), relatia dintre cei doi are o mare problema si este doar o chestiune de timp momentul in care se va opri brusc. Asa sunt relatiile bazate pe sex: cei doi isi satisfac unul altuia pornirile sau obsesiile sexuale, insa in acelasi timp fiecare isi doreste mai mult decat o legatura sexuala. Desi sexul poate fi magnific intre ei, la nivel intim ei sunt totusi doi straini.

Sentimentul si dorinta de comuniune, precum si satisfactia de a putea spune „noi doi am facut asta”, sunt lucruri firesti prezente in fiecare dintre noi. Aceasta comuniune vine din cunoasterea intima, din punct de vedere sufletesc si afectiv. Pentru realizarea ei, trebuie ca partenerii sa se dezvaluie sau sa se prezinte unul altuia, in mod constant de-a lungul vietii, fiecare facandu-se cunoscut celuilalt cu afectele, pasiunile, placerile si miscarile sufletesti specifice. Acestea sunt lucrurile care il definesc pe om si numai atunci cand i le cunosti, poti spune ca-l cunosti pe acel om.

Tuturor le plac curcubeele. Copiii îşi pun o dorinţă cand văd unul, visătorii aleargă după ele, pictorii le pun pe panză, dar eu locuiesc într-unul. Mai mult, eu l-am demontat şi am examinat fiecare bucăţică, fiecare culoare, şi nu mai cred în el. Nu e uşor să crezi în ceva după ce ai aflat exact cum e acel lucru, dar în esenţă sunt o realista, deşi adresa mea e ziua de maine, privită cu ochelari fumurii.Imi place, însă, să sfidez opinia publică şi sunt extrem de încantata în sinea mea cînd şochez din cand în cand oamenii mai convenţionali cu comportamentul meu iraţional. In general blanda şi politicoasa, te pot zgudui brusc cu cele mai uluitoare afirmaţii exact cand te aştepţi mai puţin..Imi place sa atrag clipele de fericire cat pot mai mult sa traiesc din ele,rebela iresponsabila…nu am spatiu cate defecte am eu.As spune ca acestea imi sunt calitatile…  si una buna ma mai loveste si cate un romantism rar dar bonlavicios si sincer chiar ma fac sa ma simt bine..defectele..si imi place al naibii de mult sa ma simt tanara prin ceea ce fac fie bine pt mine si rau pt altii…nu uitati sunt o kontessa nu va lasati prinsi in mrejele mele poate nu merita, chiar si de am numai defecte am o parere foarte buna despre mine. cineva imi spunea ca am un singur neuron se pare ca se adevereste si al naibii mai e si in vacanta atunci cu ce sa gandesc? cine are spirit de gluma ma va intelege nu sunt chiar atat de rea.Iubesc libertatea şi pot fi deseori extrem de amuzanta, perversa, originala, îngamfata şi independenta, dar pot fi şi diplomata, blanda, înţelegătoare şi timida. Rareori întemeiez o legătură pentru o perioadă mai lungă de timp. Sunt prea multe de descoperit ca să ma limitez prea mult timp la numai una sau două prietenii. Nu rezolvi nimic cu rugăminţile patetice, căci sunt prea impersonala dar, dacă reuşeşti să ajungi la inima mea, de obicei voi cobori de pe bicicleta ca să vad dacă nu cumva mi-a scăpat ceva.Traiesc in viitor si ma intorc in prezent pentru perioade foarte scurte de timp, aşa că oamenii mai realişti ma consideră pur şi simplu sărita de pe fix. Se spune că graniţa dintre geniu şi nebunie e foarte subţire, iar TU  ai să te întrebi de care parte a graniţei ma aflu.De obicei e greu să ma convingi să fixez o întîlnire la o anumită oră. Prefer să las o marjă de siguranţă mai mare, pentru că nu-mi place să ma simt legat de anumite îndatoriri sau obligaţii la anumite ore. Prefer ceva de genul “Ne mai vedem… poate marţi”. Şi uneori ma refer la marţea de peste două săptămani. Însă trebuie spus că, o dată ce sunt prinsa la înghesuială şi mi-am dat cuvantul că ne întalnim la o anumită oră, voi respecta cu sfinţenie ora cu pricina ,cei 3P (punctual, politicos ,parolist). Poţi să fii sigur de asta şi ai face bine să nu întarzii. Eu voi fi acolo, cu condiţia să nu fiu răpita în drum spre întalnire.Trăiesc după propriul sistem de valori şi consider că asta e suficient.Poate că ţi se pare din cand în cand ca sunt pierduta în vise, dar să nu te laşi înşelat. Probabil că ţi-as putea spune şi ce ganduri ascunse ai. Să nu te aştepţi niciodată ca o să te accept la prima vedere. Eu vreau să ştiu ce se ascunde dincolo de chipul tău şi voi pune întrebări ca să aflu. Dar trebuie să ştii că o dată ce ai fost descoperit îţi voi fi loiala(hmm) şi prietenia mea nu va fi zdruncinată. Fii însă sigur că analiza finală şi decizia îmi vor aparţine în totalitate. Am memorie grozava, dar nu am nevoie să memorez prea multe, din moment ce par să prind cunoştinţe din aer. De ce mi-as îmbacsi mintea cu lucruri de care s-ar putea să nu am nevoie niciodată, cand pot să-mi întind antenele invizibile şi să prind tot ce mi trebuie. Ca să intrăm direct în miezul problemei, nu te aştepta ca o femeie ca mine să se comporte aşa cum se comportă oamenii îndrăgostiţi. Dacă faci greşeala asta vei avea parte de o crudă trezire la realitate. Cînd e vorba de prietenie, eu sunt tot ce ţi-ai putea dori: cea mai buna prietena, un confident de încredere. Dar dragostea… După cum spun “Oricine poate avea un barbat, dar dragostea e cu totul altceva”.
Tocmai cînd ma port ca şi cum nu te-as plăcea, atunci sunt pe punctul de-a ma îndrăgosti nebuneşte de tine.Nu vreau să-mi dezvălui adevăratele sentimente, deşi ocupaţia mea favorită e descoperirea sentimentelor ascunse ale altora.Idealurile mele sunt neobişnuit de înalte, datorită codului meu moral, rigid, care nu trebuie neapărat să coincidă cu cel general acceptat de societate. Admir un barbat tare pe poziţii, dacă nu e prea posesiv şi ma lasă să zbor pe unde-mi place, nestanjenita de promisiuni dezgustător de sentimentale şi acuzaţii înlăcrimate. Nu sunt genul care sa astept sa mi se faca curte cu gesturi extravagante. Nu ma astept sa vi  la uşă cu haine de nurcă şi diamante, dar viaţa alături de mine poate fi la fel de sclipitoare şi fără pietre preţioase. Poţi să te aştepţi din partea mea să-ţi cer la prima întîlnire o cutie cu alune spunîndu-ţi că mi-as dori să fi fost smaralde, pentru ca, mulţi ani mai tarziu, să-ţi cer o cutie cu smaralde, spunandu-ţi că mi-as dori să fi fost alune. Cine mai are nevoie de diamante intr-o lume in care nimic nu mai conteaza decat gradul de perversitate care pentru a supravietui trebuie sa fie cat mai ridicat. Daca inca nu te-am convins ca sunt ceea ce cauti dar ti-e frica sa recunosti, atunci cea mai buna solutie este urmatoarea: nu continua discutia cu mine,imi plac barbatii inteligenti si viata complicata iar tu nu faci parte din nicio categorie.

DE CE IUBIM FEMEILE?
Pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca isi deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun te iubesc exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste ?Angie? al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-ti pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.?

Toamna sufletului meu

E toamnă iar şi zilele-s mai scurte,
Nopţile-s mai reci şi timpul trece greu.
Mi-e frig in suflet şi îmi aduc aminte
De flacăra fierbinte ce-ardea în trupl tău.

Îţi caut paşii, în lumina oarbă a unui felinar,
Sub frunzele aşternute pe aleea întunecată.
Le-aş aduna pe toate şi-aş face un altar,
La care să mă-nchin, să te mai văd odată.

Să-ţi cer iertare, tu să mă ierţi cu-n zambet,
De pe buze să-ţi culeg sărutul
Să îngropăm ‚,adio’’ ce n-a fost spus din suflet,
Sub un altar de frunze, sa stea în veci cuvantul.

Să ne iubim din nou, cum o făceam odată,
Să ne-nţelegem din priviri şi să simţim fiori,
Să alergăm din nou spre odaia luminată,
Să descătuşăm iubirea-n patul răvăşit, împodobit cu flori.

Dar acum e toamnă-n suflet la fel ca şi afară,
Amintirile, ca frunze cad şi vor să-ţi ţină locul.
De-i toamnă şi la tine şi-i rece, vino iară,
Te chem iubire, mi-e frig, aprinde iarăşi focul

Stiinta putina ii face pe oameni pretentiosi in timp ce stiinta multa ii face modesti, asa dupa cum spicele goale isi inalta spre cer capetele lor trufase, in timp ce spicele pline se apleaca spre pamant sub greutatea lor

Cand ma aplecam pe banca sa scriu, imi impungea capul pieptului. Era o
cheie banala de bloc, auriu coclit, cu gust metalic si sarat. Nu i se
vedea decat snurul din elastic subtire, care evada de sub gulerul
uniformei
pepite.

Cheile erau ascunse pe sub haine, lipite de piele si de respiratiile
noastre nauce. Din cand in cand, sufocati de panica, ne pipaiam sa
vedem
daca mai sunt acolo. Traiam tot timpul cu spaima ca “am pierdut
cheia”. Se
intampla…, urmau ore intregi de stat pe betonul din fata blocului,
nemancati, in asteptarea parintilor care aveau sa ne pedepseasca
pentru
efortul de a schimba yala de la intrarea in casa.

Cheile erau cea mai de pret avutie a noastra. Si nimeni nu trebuia sa
afle ca le purtam legate de gat. Eram speriati cu scenarii
apocaliptice,
in care hotii de apartamente ii urmareau pe cei vorbareti si-i atacau
chiar
in fata usii. Intre noi nu ne mai feream. Cand ne schimbam pentru
ora de sport, cheile varate sub maiourile tetra ne asezau sub acelasi
poloboc crestetele chiluge. Pe atunci era normal sa ai la gat “medalia
de
la casa”, asa cum azi e normal sa-ti atarne de grumaz un mobil…

ADUSI DE BARZA. N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi.
Am
trait. Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in
vatra
cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele,
printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa.
Eram
frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de
carucioare.
Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care
ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui
de
sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de
baloane
de guma “Tipi-Tip”. Citeam pe ascuns “Elevul Dima dintr-a
saptea” si “Boccaccio”, iar la vedere “Ciresarii” si Jules Verne. Noi
nu
ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. “Mama lu’
Cutaaaare… il
lasati pe Cutare afara?”

Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat.
Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture
avea
un nume. Cei care “driblau” erau la fel de pretiosi ca si o minge
“Artex”.
Jucam “Tara, tara, vrem ostasi” si “Flori, fete sau baieti”,
de-a “v-ati-a” si “arimjimjim, aramjamjam”… Saream elasticul si
sotronul
desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.

RATIA DE FERICIRE. Singurii nostri roboti erau cei construiti din
pachete de tigari lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara
de
batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau “exercitii la
paralele”, >imitand-o pe Nadia. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul
de
la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu
aveam
Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de
televiziune
prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe
internet. Dar aveam prieteni… Verile noastre aveau miros de brifcor
si
gust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei
si
alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele
intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante.

Luam “Pepsi” pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in
fiecare
vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, “inaintasii” care
tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele.
Dar
nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne
luam
ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata
lumea…

DESENE. Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe
perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea
curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz.
Jucam “fazanul” si construiam masini si palate din placutele metalice
de
la “Mecano”. Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam
la
“Mihaela si Azorel”, alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca
ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar. Am supravietuit
serialului “Dallas” si-am inventat un joc in care numaram in engleza:
“Uan,
ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea
frumoasa”. Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu masini
de
la “Turbo”.

Ne jucam de-a printesele (un fel de “real life role play game”), beam
apa
minerala “Aurora” (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata “Polar”
(fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de
creioane,
ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu >biscuiti “Voinicel”… Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam
singuri
greselile. Nu luam niciodata “foarte bine” la scoala, dar eram
incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz.

MAJORATE. N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la
filme ca sa vedem “Liceeni” sau “Declaratie de dragoste”. Ascultam
muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii
straine
de la “Vocea Americii”. Noi, unbelievable, n-am avut manele…
Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete
in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net,
completam
oracole pline de poze decupate din almanahul “Cinema” si
scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste. Adidasii
“originali” aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de
tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita
era
solarul de la mare, unde veneau bisnitarii. Noi nu ne-am dat niciodata
beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare
prinse-n
furca. Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch
cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara
sa
stim prea bine ce inseamna asta. Eram misto si faini, niciodata cool.

RITUAL. Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca.
Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne
strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam
after-school-uri si nici internet-cafe-uri. In fiecare dimineata,
inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine
integrala unsa cu unt sarat, din care tasneau broboane de apa.

Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si
apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat.
Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile. Noi n-am
trait mai bine sau mai rau. Am trait.

DULCE
“Marmelada. Scovergi si checuri fara oua. Glucoza cu textura de sapun
si
pufarine. Lipiciul «Pelikan», dulce la gust, in cutii de plastic cu lopetica. Pasta de dinti «Optima» cu aroma de banane. Buchetele de
ghiocei”

SI AMAR
“La depanusat porumb (gramezi sub care se ascundeau soricei orbi, abia
fatati), scos sfecla de zahar (exclus datul cu spitul), cules de
struguri
(maini negre si lipicioase). Pranz cu sandvisuri din parizer
prajit, branza si mere”

da…. vremuri de demult … partial uitate … … dar reamintite
cu un
“miros” frumos de nostalgie …